Când nu mai știi ce „trebuie” cu adevărat

de | mart. 6, 2016 | Parenting | 0 comentarii

Poate ai auzit și tu diverși părinți :

Hei, toti copiii se dau pe tiroliană. Trebuie să te dai și tu. Ce, ți-e frică? Nu mă minți că știu că nu ți-e frică. Vrei doar să mă enervezi. Dă-te odată!

Trebuie să înaintezi pe traseu. Uite, copiii asteaptă în spatele tău. Uite, toți copiii pot și numai tu nu poți. Hai, mergi pe traseu. Mișcă-te odată!

Trebuie să stai aici. Copiii stau aici și stai și tu tot aici. Uite, se uită lumea la noi. Trebuie să mă asculti. Încetează odată!

Este ora mesei. Toți copiii manâncă, și tu nu manânci. Trebuie să manânci! Dacă nu manânci, nu mai vorbesc cu tine niciodată.

O superi pe mami dacă nu vrei să te culci. Trebuie să te culci. Uite, mami începe să plangă. Plâng, uite… Bine, atunci plec și te las aici, singur, în pădure.

Trebuie să îl iubești. Doar este fratele tău! Poartă-te frumos cu el.

Poate ai auzit și ce spun copiii, verbalizând sau nu.

Da mami, da tati, mi-e frică să mă dau pe tiroliană. Voi vreti să mă dau însă îmi este foarte frică. Vreți să vă mândriți cu mine, ce copil aveți, însă mie chiar îmi este frică. Mă puteți înțelege? Însă în același timp mi-e frică să vă și refuz, pentru că mi-e teamă că nu m-ați iubi așa cum aștept eu să mă iubiți. Orice aș face! Mami, tati, îmi pare rau că vă fac de râs însă chiar mi-e frică. Și nu pot face nimic ca să schimb asta. Terminați cu asta, mă faceți să mă simt că aș fi singurul copil care nu este în stare să finalizeze un traseu. Da, dacă mă uit la voi și la fețele voastre, îmi este clar că sunt cel mai prost de aici. Toți ceilalți pot și eu nu pot. Precis așa o să se întample de acum încolo și la scoală, și la joacă, cu toți prietenii cu care voi sta. Toți o să poată și eu nu…

Și să știți că acum chiar nu îmi este foame. Uitați, sunt cu ceilalți copiii și vreau să mă joc. Of… Îmi puneți porții mari ca pentru niște adulți, și nu pot să mănânc cât vreți voi să mănânc din farfurie. Mami, și tu ai zile când nu ai chef să mănânci. Chiar nu îmi stă gândul la mâncare acum. Te rog, nu te supăra pe mine, chiar vreau să mă joc. Uite, sar! Sari și tu cu mine ca să vezi că o să iți treacă cheful de mâncare!

Să mă culc? Ați înebunit? Uite, sunt aici prietenii mei cu care nu m-am mai văzut de atâta timp și vreau să mă joc cu ei. Chiar mi-a pierit somnul. Știți, mă simt și eu ca atunci când vin la voi prietenii și stau până târziu la voi. Știu că vă place să stați “la joacă” până dimineața. Puteți să mă înțelegeți și pe mine?

Mami, tati, îmi pare rău că vă fac de râs. Nu pot să vă promit nimic. Scopul meu este să fiu. Să mă simt bine. Să experimentez. Să explorez. Să fiu liber. Scopul meu este libertatea. Vă place libertatea? Cine vreți să devin? Și cum vreți să devin dacă voi îmi spuneți toate lucrurile astea? Îmi puneți toate aceste condiționări?

Poți alege să renunți la toți de „trebuie, ca să vezi care este nevoia lor. Și a ta.

Poți renunța că trebuie. În relația cu tine, cu copiii tăi, în viața ta. Poate chiar în toate relațiile tale.

Te invit să renunți a le impune copiilor tăi atâția detrebuie ca să nu te trezești că într-o zi îți vor spune: Mami, tati, știți, eu cred că vă iubesc pentru că voi m-ați învățat că trebuie!

 Copiii noștri ne pot învăța ce înseamnă iubirea. Exprimată. Fără nicio condiție. Fără limitări. Fără context în timp. Fără trebuie.

Sursă foto: gratisography.com

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *