Dependența de muncă (WA) sau „workaholism” a fost identificată pentru prima dată în 1971, când Oates a folosit termenul „workaholic” pentru a se referi la un subiect care experimentează o compulsie sau o nevoie incontrolabilă de a lucra fără încetare. Pe măsură ce trăim într-o societate în care un angajament excesiv pentru muncă este privit ca o calitate pozitivă, această tulburare este frecvent diagnosticată. Un individ dependent de muncă se distinge față de un individ normal, angajat în muncă prin faptul că lucrează compulsiv, cu consecințe dezastruoase asupra sănătății sale fizice și mentale. Individul manifestă un angajament excesiv pentru muncă și productivitate, chiar abandonând activitățile de timp liber și prietenii. Cu această formă de dependență, individul tinde să caute o plăcere indirectă din muncă. Într-adevăr, pare să fie implicațiile sociale, puterea și succesul, mai degrabă decât activitățile de lucru în sine, care să producă plăcere și dependență, fiind astfel căutat de subiect, în încercarea de a-și îmbunătăți imaginea publică și de a-i crește stimă de sine. Dependenții de muncă experimentează un îndemn puternic de a-și dedica viața și timpul pentru a lucra, care în cele din urmă preia fiecare minut al zilei, determinându-i să își neglijeze sau să abandoneze viața familială și personală, cu repercusiuni asupra funcționării sociale.

În zilele nelucrătoare, cum ar fi weekendul sau sărbătorile bancare, când ei nu sunt în măsură să desfășoare activități de muncă, simt în general un sentiment de angoasă, goliciune, plictiseală, iritabilitate și anxietate. Activitățile non-profesionale sau activitățile care nu au legătură cu munca lor sunt evitate și disprețuite. Conținutul gândit este dominat de probleme legate de muncă, relații și greșeli potențiale, atât reale cât și ipotetice, imaginare. Cele mai semnificative și frecvente implicații pe termen scurt sunt legate de viața de familie și relațiile cu colegii. În contextele anterioare, indivizii dependenți de muncă prezintă o manieră autoritară, agresivitate, tensiune continuă, încredere excesivă în sine, toleranță slabă la critică, neclaritate, lipsă de afectivitate și rigiditate cognitivă. Pe termen lung, se pot manifesta afecțiuni psihice și fizice suplimentare, cum ar fi bolile cardiovasculare. În timp, poziția profesională a individului poate fi afectată negativ din cauza unei pierderi de eficiență și productivitate.

Cauzele dependenței de muncă ar putea fi multiple. Pe de-o parte poate fi vorba despre o stimă de sine scazută, de nevoia permanenta de a face cât mai mult și cât mai bine pentru a-și demonstra că este o persoană de valoare. O alta cauză ar fi teama de eșec, teama că oricând cineva mai bun îi poate lua locul așa că trebuie să fie mereu primul/prima. Dependența de muncă poate fi o modalitate prin care fugim de noi înșine sau de viața personală care nu ne ofera nici un fel de satisfacție.

La locul de muncă, o astfel de persoană se poate manifesta astfel:

• Preocupare pentru detalii, reguli, liste, ordine, organizare în asemenea măsură încât scopul principal se pierde;
• Grijă excesivă pentru perfecțiune în cele mai mici detalii care interferă cu efectuarea proiectelor (incapabil să termine un proiect, datorită standardelor sale înalte);
• Excesiv dedicat muncii și productivității, ceea ce nu lasă timp pentru relaxare și timp cu prietenii;
• Scrupulozitate, rigiditate morală excesivă și inflexibilitate în materie de etică și valori;
• Refuză să delege altora sarcini sau să lucreze cu alte personae, dacă aceștia nu fac lucurile după regulile sale;
• Stil de a cheltui restrictiv;
• Rigiditate și încăpățânare.

Caracteristicile unei persoane dependente de muncă sunt:

• pune toate resursele în muncă, petrecând cea mai mare parte din timp în mediul profesional (la locul de muncă). Spațiu pentru un alt plan, de exemplu cel de cuplu sau familiar, devine secundar;
• are o permanentă preocupare internă cu ruminații cognitive successive (liste cu lucuri de făcut), gândurile legate de ceilalți cu puternică anticipare a viitorului și catastofizare, („nu sunt capabil”, „dacă nu sunt eu ei nu fac treabă”, „dacă nu apar eu există riscul să nu terminăm treaba”, „dacă merg acum la birou, sigur nu găsesc pe nimeni”);
• manifestă comportamente de control asupra celorlalți, controlează activitatea tuturor până în punctul în care limitează și minimizează creativitatea celorlalți. Astfel i se reântărește convingerea că „face totul singur”, „fără mine, nu sunt în stare de nimic”. Nelăsându-i pe ceilalți să se manifeste și să se exprime, își ia asupra sa și munca lor și astfel cercul vicios se menține. Rezultatul este că lucrează foarte mult, viața se transformă într-o continuă muncă, fără timp liber și pauze pentru relaxare;
• în funcție de ruminațiile cognitive, apar tot felul de emoții: frică, control, vinovăție, neputință, furie, disperare etc;
• deconectarea de corp, autoneglijare, neîngrijire, apariția unor probleme medicale (din neglijență). Datorită identificării cu firma/munca, persoana cu această tulburare trăiește ceea ce se întâmplă în firmă/la locul de muncă (ex dacă firma este în faliment, persoana ca reactivitate experimentează emoții, situații vecine cu moartea);
• apar posibile tentative de suicid (de ex dacă firma are probleme de faliment etc) întrucât ruminațiile la nivel cognitiv sunt de genul: „dacă nu mai este firma, eu nu mai am pentru ce trăi”;„ firma nu mai există, eu nu mai exist”;
• în planul relațiilor, relația cu Sine, se autovalidează doar prin muncă, fără a acorda atenție și altor roluri (prieten, tată, soț, prieten etc). Nu au relații romantice sau de familie și nu le face plăcere și nici nu simt nevoia de a aloca timp pentru aceste planuri. Din acest motiv se izolează și nu își iau bucurie și satisfacție din alte roluri decât cel profesional;
• în planul relațiilor, relația Sine-Ceilalți, îi validează pe ceilalți doar prin rezultatul muncii lor, carateristică de „dominanță” (își impune punctul de vedere până în punctul în care nu mai ține cont de ceea ce spun, fac, simt ceilalți). Este „competitiv” și pune obiectivele profesionale mai presus de angajați, de oameni,. Este rece și distant, îi respinge pe ceilalți. Are dificultăți de a empatiza cu colegii, colaboratorii, subalternii. Uneori, poate fi prea intruziv și sfătuitor iar în exprimare, punctul lui de vedere este cel mai important. Din punctul lui de vedere, deține adevărul absolut. Nu valorizează echipa și ceea ce produc oamenii ca și echipă. Inhibă creativitatea și pro-activitatea echipei. Este judicativ, rigid, încăpățânat, despotic față de subordonați și plin de respect pentru superiori;
• în planul relațiilor, relația Sine-Lume, totul se învârte în jurul firmei/locului de muncă. Singura relație funcțională, pentru el/ea este relația Sine-firmă. Firma/locul de muncă este totul.

Obiectivele terapeutice de prelucrat sunt:

• Înțelegerea contextului de viață;
• Acceptarea/conștientizarea situației actuale așa cum este pentru a lucra în direcția celei mai mici schimbări;
• Conștientizarea modului de relaționare cu ceilalți;
• Conștientizarea autoizolării și retragerii în viața profesională;
• Demers de conștientizare a cognițiilor;
• Identificarea convingerilor și a distorisiunilor cognitive legate de muncă și despre ceilalți;
• Modificarea credințelor;
• Intensificarea capacității de a gestiona stresul;
• Identificarea acțiunilor în care manifestă controlul;
• Relaxarea și identificarea unor tehnici de relaxare;
• Îmbunătățirea capacității de a fi prezent, aici și acum;
• Creșterea încrederii în forțele proprii și în ceilalți;
• Creșterea eficienței în viața personală și profesională;
• Conștientizarea controlului și identificarea unor tehnici de relaxare;
• Reducerea frecvenței și intensității sentimentului de furie și agresivitate;
• Recunoașterea și gestionarea insatisfacției în relația cu ceilalți;
• Identificarea si procesarea sentimentului de enervare și vărsare a nervilor asupra celorlalți;
• Deblocarea emoțiilor;
• Identificarea momentelor de succes și construirea noului drum al „succesului”;
• Grija față de sine;
• Asigurarea unui somn adecvat, medie număr constant de ore/noapte;
• Conștientizarea existenței unor nevoi și necesități primare, altele decât planul professional;
• Conștientizarea și asumarea faptului că prin munca continuă, face și munca altora;
• Diminuarea stărilor anxioase;
• Gestionarea eficientă a timpului și gestionarea stresului;
• Îmbunătățirea gestionării relațiilor interpersonale;
• Îmbunătățirea activităților de prioritizare a activităților;
• Îmbunătățirea rezolvării de probleme;
• Îmbunătățirea activităților de delegare;
• Găsirea echilibrului în viață. Viața personală-viață profesională;
• Îmbunătățirea stimei de sine;
• Exersarea aprecierii și recunoașterea valorii celorlalți;
• Conștientizarea sensului vieții.

Sursă foto: all-free-download.com