„Copilul dumneavoastră va trebui să repete grupa mijlocie. Nu e ca ceilalţi copii. Este în urma lor şi asta se vede prin tot ceea ce face. În plus, are atenţia scăzută şi nu pare pregătit emoţional să treacă în grupa mare. În plus, la cei aproape 5 ani, face zilnic pipi în pat la prânz. E clar, asta spune ceva despre copilul dumneavoastră…”

Acestea au fost cuvintele doamnei educatoare atunci când, într-o zi, Ileana s-a dus să își ia copilul de la grădiniţă. S-a uitat la panou şi a văzut clar diferenţa: fiul ei făcea niște măzgălituri, pe când ceilalți copiii afișau niște desene coerente, „demne” de grupa mijlocie. La dulap, surpriză: pijamalele erau ude, iar salteaua lui era în baie, la uscat…

Ileana a analizat rapid opţiunile. Putea să îi răspundă doamnei educatoare şi să-i demonstrez că nu are dreptate, putea să îi dea dreptate şi să se ducă sa lucreze mai mult cu copilul ei, putea alege să-l muştruluiască şi să-i spună să facă bine ca să se ridice la nivelul colegilor lui, putea să îl invalideze şi să-i adreseze cuvinte de genul: De ce ea/el poate şi tu nu poţi? Cum de alţii pot, iar tu nu?

Poate vă sună cunoscute aceste tipuri de opţiuni.

Ileana a ales altceva. Decât să meargă în exterior, s-a hotărât să meargă în interior. În interiorul ei și să analizeze ceea ce spunea ea despre copilul ei.

A stat şi a analizat ce spunea mintea ei despre copilul său. Ileana a rămas stupefiată constatând că ceea ce îi comunicase doamna educatoare era de fapt ceea ce gândea ea despre copilul său. Și-a reamintit clar cum îi spusese la un moment dat copilului ei că face mâzgălituri în loc de desene. Și-am adus aminte că de fiecare dată când îi arăta un desen îi explica că nu e bine şi îi făcea diverse observaţii.

Astfel, Ileana și-a demonstrat că are dreptate. Da, ceea ce spunea și gândea despre copilul ei, se întâmpla.

Din acel moment, Ileana a luat o decizie. Această decizie i-a schimbat viața.

Ileana a ales să se uite la fiul ei ca la un copil extraordinar care nu plânge atunci când îl duce la grădiniţă, care e în largul lui în compania celorlalţi colegi de grupă şi nu se simte incomodat de copiii mai energici, care participă la toate activităţile, care lucrează cu plăcere şi se implică activ în majoritatea preocupărilor din timpul programului de la grădiniţă. Ileana a ales să își imagineze că relaţionează cu copilul ei care vine fericit de la grădiniţă şi îi povesteşte cu plăcere ceea ce a făcut acolo şi cât de bine se înţelege cu colegii lui.

Ce credeți că s-a întâmplat?

La serbarea de sfârşit de an, aceeaşi educatoare i-a spus Ilenei: „S-a întâmplat ceva extraordinar cu copilul dvs. Este o schimbare la 180 de grade. Ce ați făcut? Cred că ați lucrat foarte mult cu el. Se vede.”

Această împrejurare a fost edificatoare pentru Ileana.

Ea a ales să își sprijine copilul și să îl încurajeze în tot ceea ce face.

Ea a ales să își iubească copilul exact așa cum este!

Ea a ales să nu își mai compare copilul cu alți copii. Singura comparație o face cu referire la copilul ei: Cine a fost copilul acum o lună, acum 6 luni, față de momentul acum? Ce făcea atunci și ce poate acum?

Ea a ales să spună despre copilul ei: Copilul meu este suficient și complet!

Sursă foto: unsplash.com