Copiii sunt într-o permanentă competiție, căci ei se străduiesc să ne câștige atenția.

Cum am putea să le explicăm faptul că fiecare dintre ei este frumos în felul lui și că este unic?

– I-ai spus fratelui meu că este frumos. Și eu sunt frumoasă?

Îți sună cunoscut această întrebare?

De fapt, dincolo de a fi frumoși, preocuparea lor este dacă sunt iubiți.

Gândurile lor inocente s-ar putea formula cam așa: Oare și pe mine mă iubește mama ca pe sora mea, ca pe fratele meu? Ce aș putea face ca să fiu „mai iubit”, „mai dorit”? Cum aș putea-o „câștiga” pe mama? Dar atenția și iubirea ei? Hm, ia să fac eu o trăznaie…

Uneori apar dificultăți în a le explica faptul că pentru noi, toți sunt frumoși și că îi iubim la fel de mult, fără a face diferențe.

Probabil te întrebi care ar fi abordarea cea mai potrivită.

Copii sunt prezenți la tot ce îi înconjoară și de aceea, recomandat este să apelăm la exemple clare.

Să zicem că ești cu copilul în parc și deodată vezi un țarc în care sunt mai mulți păuni. Te poți opri să îi admiri. Copiii vor fi cu siguranța fascinați.

Ce poți face? Poți iniția următorul dialog:

– Ia uitați-vă aici. Vă plac păunii aceștia?

– Da, da, ce drăguți sunt…

– Tu, care păun alegi să fii?

– Eu sunt păunul alb cu coada colorată.

– Iar eu sunt păunul albastru cu coada colorată.

– Ei, dragii mei, cum vi se par acești păuni?

– Toți sunt frumoși…

– Observați că sunt diferiți, da? Fiecare este unic.

– Da, sunt diferiți!

– Așa sunteți și voi – diferiți. Și totuși toți frumoși în același timp.

Iată cum, dintr-un context simplu, copiii pot să înțeleagă ce înseamnă să fii unic.

Cu această convingere, vor crește adulți cu stimă de sine crescută, responsabili și asumați.

Sursă foto: stocksnap.io