Noi, oamenii, avem tendința de a trăi în mintea noastre. Mintea noastră pendulează mereu între trecut și viitor, și stă mai puțin în prezent. Ca părinți, provocarea este cu atât mai mare întrucât pe lângă responsabilitatea față de noi înșine, apare și responsabilitatea față de copiii noștri.

Am să vă împărtășesc o lecție de viață primită de la copilul meu…Poate te vei regăsi aici.

Mă aflam într-un restaurant, cu familia. La un moment dat, împreună cu copilul meu, ne-am îndepărtat de la masă ca să admirăm niște pisici. Stând și observând animăluţele, copilul m-a întrebat în șoaptă, cu o oarecare teamă în glas:
– Mami, avem voie să vorbim aici?

Atunci mi-am dat seama că eram cufundată în gândurile mele și că nu îi acordasem atenție copilului meu.
Eram fizic acolo, pe când gândurile mele erau în altă parte. Poate în trecut sau poate undeva în viitorul inexistent…

Am putea să mulțumim copiilor noștri pentru că ne fac prezenți la măreția și plinătatea momentului prezent. Am putea să învățăm de la ei cum este să fim total implicați în ceea ce facem.

Am putea să le mulțumim pentru lecția de eficiență pe care ne-o oferă.

Putem alege să fim prezenți în relația cu copilul nostru.

Putem alege să fim prezenți în viața noastă.

Tu ce alegi în viața ta?

Sursă foto: unsplash.com