Pe un drum de munte, o femeie mergea agale dorind să ajungă la o cabană. Cunoștea foarte bine drumul însă la un moment dat, s-a rătăcit.

Era copleșită de gânduri felurite legate de viata ei, de ce este capabilă, de tot ce nu are în viata ei, de problemele pe care le avea cu copiii, cu soțul, problemele de serviciu, astfel că, la un moment dat, s-a ratacit.

La un moment dat, tot căutând drumul către poteca binecunoscută, a zărit o intrare într-o peștera.

‒ Am fost pe aici de atâtea ori și nu am văzut niciodată această peștera, spuse ea.

Curioasă, a intrat în peștera. A aprins o lanternă și a ramas siderata. În fața ei, în peretele de stânca era sculptat un Sfânt, cu brațele deschise. Brațele acelea deschise au facut-o să lăcrimeze. Căzând în genunchi, s-a rugat:

‒ Doamne, dă-mi o relație buna cu copiii mei, vreau să am parte de o relație bună cu soțul meu. La lucru, vreau ca oamenii să nu mă mai lovească pe la spate. Vreau să am o viață bună, să am liniște și pace.

Brațele Sfântului au ramas întinse. Energia curgea. Brațele ofereau caldură, iubire.

A ramas mult timp acolo, cerând diverse lucruri pentru viața ei.

După un timp, a părăsit peștera și s-a întors la viața ei.

A trecut mult timp de atunci și nimic nou nu se întamplă în viața ei. Într-o seara, a visat Sfântul din peștera. Stătea în pace, cu brațele deschise, răspândind iubire, bunăstare, pace și liniște în jurul Lui.

Când s-a trezit, știa ce avea de făcut. A plecat iar la munte, pentru a descoperi peștera și pentru a se ruga din nou.

‒ Dacă ma voi ruga în fața Lui, va fi diferit, a gândit ea.

Curând, a găsit pestera și a intrat.

El era tot acolo.

‒ Te rog, răspunde rugaciunilor mele. Te rog, nu ma lăsa.

Cum stătea ea în genunchi rugandu-se, a auzit raspunsul.

Deodată, s-a ridicat și a plecat.

Când a ajuns acasă, a deschis caietul în care își nota gândurile și emoțiile zilnice și a scris mare, pe o foaie de hartie: Ce pot eu să ofer?

Sursă foto: unsplash.com