Termenul de stres este un termen general utilizat pentru orice factor din mediu (traumatism, emoții, frig, căldură etc.) capabil să provoace la om și la animale o stare de tensiune și o reacție de alarmă a organismului, determinând uneori îmbolnăviri grave. Pe de altă parte poate fi văzut și ca efect nefavorabil produs asupra organismului ființelor de către un factor de mediu (conform Dex on-line). De-a lungul vremii, acest concept a fost interpretat în mod diferit de la un autor la altul. H. Selye (1976), tatăl modern al stresului, a explicat stresul ca fiind „orice răspuns al organismului consecutiv oricărei cererei sau solicitări exercitate asupra acestui organism” (Larousse, 2006).

În 1936, Hans Seyle, l-a numit sindrom general de adaptare, („SGA”) întrucât se manifesta la nivelul întregului corp și se afla în legătură cu adaptarea. SGA are 3 stadii de evoluție:

• primul stadiu, reacţia de alarmă, rezistența generală scade sub mediu, după care organismul se adaptează;
• al doilea stadiu, stadiul de rezistenă, capacitatea de rezistenţă creşte peste medie, are loc adaptarea organismului la factorul stresor;
• al treilea stadiu – stadiul de epuizare, este similar primului (stadiul de alarmă) în care rezistența este iarăşi mai mică decît cea medie, prin expunere la agentul stresor, organismul își pierde adaptarea obținută în stadiul al doilea și poate să ajungă la epuizare, la moarte.

Există diverse tipuri de stres:

• Stresul la locul de muncă poate să fie corelat cu: insatisfacția dată de locul de muncă, volumul prea mare de muncă sau de responsabilități; programul de lucru și numărul orelor de lucru; tipul de management și tipul de organizație; munca în condiții periculoase; insecuritatea locului de muncă; lipsa unor oportunități de avansare; responsabilități mult prea mari pentru capacitatea existentă; susținerea unor lucrări/prezentări; discriminarea sau hărțuirea la locul de muncă.
• Stresul în viața personală sau familială poate să fie corelat cu: pierderea unei ființe iubite; separare/divorț; șomajul și instabilitatea financiară; căsătoria; apariția copiilor (a primului și ulterior ai celorlați); mutarea într-o nouă locuință/oraș, țară; bolile cronice sau diverse dizabilități; violența în familie; problemele emoționale (depresia, anxietatea, trauma diverse); responsabilități privind îngrijirea unor persoane bolnave;
• Stresul ce ține de sistemul de convingeri și valori: frica și nesiguranța legate de viitor și de propriile puteri de a-i face față; atitudinea și percepția despre lume; așteptări nerealiste; perfecționismul; gândirea catastrofică; refuzul de a accepta schimbarea etc.

Cele mai frecvente efecte ale stresului sunt:

• efecte asupra corpului: dureri de cap, dureri în piept, tensiune musculară, probleme de oboseală și somn, probleme cu stomacul, răceală sau gripă constant, strângerea dinților;
• efecte asupra stării de spirit: anxietate, depresie, neliniște, furie și iritabilitate, tristețe, neliniște, lipsa de motivație, de concentrare, senzația de a fi copleșit, depășit de evenimente sau nevoia de a avea mai mult control, singurătatea, izolarea de ceilalți, evitarea contactului social;
• efecte asupra comportamentului: izbucniri intense, scăderea libidoului, abuz de substanțe, schimbări de apetit alimentar (mâncatul excesiv sau insuficient), insomnia sau dormitul excesiv, retragerea socială, ticuri nervoase (mușcatul unghiilor, bătăile din picior, etc.), procrastinarea sau neglijarea responsabilităților.

Printre căile de reducere a stresului, abordate în cabinetul de psihoterapie și prelucrate în cadrul obiectivelor psihoterapeutice sunt:

• Practicarea mindfulness, pentru conștientizarea momentului prezent, prin folosirea unor tehnici din programul MBSR (Mindfulness Based Stress Reduction). Beneficiile practicării mindfulness sunt mutiple: apare percepția că obiectivele/așteptările/aspirațiile pot fi atinse; apare o senzație de serenitate, liniște; atenția este concentrată pe sarcină (nimic din exterior nu pare să mai existe sau sa mai conteze); apare senzația de pierdere a sinelui (actiunea/gandurile si senzatiile corporale fuzioneaza); pierderea unor senzații corporale (foame, oboseala, somn); senzația de pierdere a legăturii cu timpul; deschidere foarte mare la feedback și capacitatea de a utiliza toate informațiile în moment; echilibru între abilitățile existente și provocările sarcinii; încredere cu privire la nivelul de control asupra activității; motivație intrinsecă ridicată; perceptia asupra efortului modificată; beneficii la nivel fizic (diminuarea efectelor anxietăţii a stresului şi a depresiei; efecte în tratarea bolilor de inimă, a durerilor cornice, efecte în reducerea tensiunii arteriale, îmbunătățirea somnului).
• Schimbarea conștientă a unor scheme cognitive de genul; gandire totul sau nimic, suprageneralizarea, filtrarea mentală cu concentrare asupra negativului, desprinderea unor concluzii pripite, citirea gândurilor, ghicirea viitorului, amplificarea, judecata afectivă, etichetarea, personalizarea și blamarea etc. Neuroșiințele au demontat mitul conform căruia personalitatea individului se definitivează în jurul vârstei de 21de ani și că individual se naște cu un număr limitat de neuroni, iar pe măsură ce înaintează în vârstă, se produce deteriorarea și reducerea numărului acestora. În prezent, se cunoaște foarte bine faptul că în creierul adult apar zilnic noi neuroni și că este necesară menținerea acestora până ce se formează noi rețele neuronale. Neuroștiințele au demonstrat că o schimbare conștientă de atitudine durează între 6 luni și 1 an de zile. Pentru schimbarea conștientă a unor scheme cognitive ne folosim de neuroplasticitatea creierului.
• Transformări comportamentale; Recomandări pentru schimbări de viața: expunerea în lumina soarelui, plimbări în natură, exerciţiile fizice (în special alergat, plimbat, înot etc), aromaterapia, rememorarea amintirilor plăcute (terapia prin scris, rescrierea amintirilor), alimentația, masajul (eliberează tensiunea musculară, contribuie la scăderea nivelului de cortizol și la creșterea nivelului de serotonină), ascultarea muzicii preferate (sau muzică de relaxare, de inducere a somnului etc).
• Exersarea auto-acceptării;
• Exprimarea și gestionarea emoțiilor.

Sursă foto: unsplash.com