Mulți dintre noi ne surprindem muncind până la epuizare.

În spatele acestui comportament este o nevoie ramasă neâmplinită.

Dacă ne uităm cu atenție poate putem să observăm că în copilarie (ATUNCI) nu am fost văzuți, nu am fost auziți, validați și atunci pentru a ni se implini nevoia, ne trezim că ne lansăm ACUM în multe activități, deschidem multe fronturi.

Muncim până la epuizare pentru a primi ceea ce aveam nevoie ATUNCI: nevoia de a fi văzuți, validați.

Ce obținem ca adulți, ACUM? Oare obținem ceea ce ne dorim cu adevarat?

Ne trezim că suntem obosiți, epuizați, nemultumiți ori noi ne dorim să fim fericiți, liniștiți sau împliniți.

Este important să deosebim nevoia de ATUNCI și ACOLO (copilărie) față de nevoia de AICI și ACUM (adult).

Oare ceea ce obținem este ceea ce vrem de fapt sau ce credem noi că ne-am dori?

Ce câștigi dacă vei continua așa?

Ce pierzi?

Ce îți dorești tu cu adevărat?